Modernismul-scurta teorie literara; Eugen Lovinescu

           Eugen Lovinescu (1881-1943) este teoreticianul si creatorul conceptului de modernism. Acesta joaca in epoca dintre cele doua razboaie modiale rolul pe care T. Maiorescu l-a jucat in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

            Modernismul este o miscare culturala ce include artele vizuale, muzica, literatura .
  Intentia teoreticianului modernismului a fost aceea de a atrage noi talente, noi valori, care sa compuna treptat o noua generatie literara. Astfel, au fost lansate nume importante ale literaturii noastre: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Camil Petrescu, H.P.Bengescu.

           Teoria lovinesciana poarta numele de SINCRONISM, acesta realizandu-se prin:
a) Simulare-adoptarea prin imitatie a civilizatiilor superioare
b) Stimulare-crearea unui fond propriu bazat pe imitatia din exterior.
         
Desi adeptii modernismului sustin imitatia altor culturi, superioare noua, ei nu promoveaza distrugerea spiritului national, nici anularea traditiei. Eugen Lovinescu pleda pentru: inlocuirea tematicii rurale cu cea citadina, dezvoltarea romanului analitic, tipologia intelectualului.

"Plumb"-Tema si viziunea despre lume

    Aparitie:   Poezia prin excelenta simbolista "Plumb",publicata in volumul cu acelasi nume, in anul 1916 marcheaza debutul in lumea literara a celui mai original poet roman, culme a simbolismul romanesc. Desi este bine cunoscut statutul de simbolist al artistului Bacovia, putem afirma despre acesta ca este si un modernist ingenuu, inovator, prezenta fiind ambiguitatea, vagul, multiplele semnificatii ale termenilor si nu in ultimul rand, sincronizarea ori inspiratia din operele simbolistilor europeni.
     Arta poetica:  Textul poetic "Plumb" este o ars poetica pentru ca poetul isi exprima opinia cu privire la statutul sau si al artei sale in lume, sugerata fiind conditia sa intr-o lume meschina, superficiala, incapabila de a-l intelege, astfel incat eul liric prefera solititudinea.
    Incadrare estetica:  Poezia "Plumb" este una simbolista, prezente fiind simbolurile ( "Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben" -G. Bacovia), muzicalitatea redata prin repetitia excesiva a termenului "plumb"(acesta repetandu-se de 7 ori reprezentand nevroza, isterie) si ipostaza tragica a eului liric insingurat.
      Titul: este un substantiv comun ce coincide cu laitmotivul poeziei. Artistul Bacovia priveste plumbul ca fiind galben iar galbenul in lirica bacoviana exprima o tristete profunda, suflet parasit si insingurat, planset, nevroza, isterie.
     Tema :poeziei bacoviene o constituie conditia eului poetic intr-o lume ostila, meschina ce este incapabil de intelegere, acesta alegand singuratea in detrimentul societatii ce-i provoaca tristete, lume dominata de obiecte, ce nu permite posibilitatea evadarii.
     Acestei teme specifice liricii bacoviene i se subordoneaza tema singuratatii, a mortii sugerata de termenii "scrie", "cavou", "coaroane", "vestmant", "dormeau".
    Structura:  Prozodic, se inregistreaza masura de 10 silabe si rima imbratisata.
     In opinia mea, poezia "Plumb" este o capodopera a liricii bacoviene, o culme a simbolismului fiind de o profunzime ineagalabila, unica prin prezenta starilor de spirit oscilatorii, sentimentul fiind primordial pentru lirica marelui poet George Bacovia.

Luceafarul-Tema si viziunea despre lume

    Aparitie:  "Luceafarul", capodopera literara a poet

ului nostru national, culme a spiritualitatii romanesti, a aparut initial la 1 aprilie 1883 in "Almanahul Societatii Academice Social-Literare", apoi in "Convorbiri literare" la 1 august in acelasi an,urmand sa fie introdusa in decembrie in volumul "Poesii".
   Surse de inspiratie:Textul poetic eminescian a fost creat in perioada deplinei maturitati a marelui poet, perioada in care scurte erau momentele de luciditate. "Luceafarul" are ca surse de inspiratie: folclorul (basmul cules de germanul Novalis "Fata in gradina de aur"), mitul Zburatorului( mit fundamental al spiritualitatii romanesti). De altfel, alte surse de inspiratie in crearea capodoperei eminesciene "Luceafarul" sunt: teoria romantica a geniului Arthur Schopenhauer, filosofia greaca (Eminescu preluand ideea ca Cerul si Pamantul se afla la originea lumii) si nu in ultimul rand, teoria indiana (gandirea cosmogonica).
    Incadrare estetica: "Luceafarul" este prin excelenta un poem filosofic, ce se incadreaza in lirica mastilor. La persoana I , insa sub o voce straina, o masca, poetul isi exprima idei, convingeri, stari de spirit, sentimente. Criticul Tudor Vianu remarca faptul ca atat personajele cat si conflictele sunt trairi pe cat de intense, pe atat de profunde ale poetului insusi. Pentru a exemplifica, putem afirma ca Hyperion exprima masca geniului atras de lumea superficialului, de simple aparente, de infatisari crude, Catalina, personajul feminin, reprezinta fiinta muritoare ce aspira spre a-si depasi umila-i conditie, Catalin exprind conditia omului comun.
      Potrivit indicilor pe care insusi poetul nostru national, artist despre care se poate afirma ca atinge cel mai inalt punct spiritualitatii romanesti, "Luceafarul" este o alegorie pe tema romantica a statutului omului de geniu in raport cu lumea comuna.
     Titlul:  Etimologic, "lucifer" in lumba latina inseamna "cel ce luceste", aceasta sugerand superioritatea Luceafarului fata de oamenii comuni, muritori si de altfel, fiind o o trimitere catre tema romantica, eminesciana a conditiei omului de geniu in raport cu lumea superficiala.
    Tema: Tema poemului epic-liric-dramatic o constituie tema geniului in raport cu lumea comunca, superficiala, incapabila de a intelege aspiratiile Luceafarului catre cunoasterea cosmogonica, absoluta. Acestei teme i se subordoneaza tema timpului, cosmogonia, iubirea imposibila, cunoasterea prin eros.
   Poem epic-liric-dramatic: "Luceafarul" este un poem epic prin prezenta personajelor, a actiunii, a subiectului. De asemenea, este liric prin substanta emotionala profunda a textului poetic si in cele din urma, este dramatic prin intensitatea trailor sufletesti.
    Structura si compozitie: Textul poetic eminescian este alcatuit din 98 de catrene, ce pot fi grumate pe doua planuri(terestru-uman si universal-cosmic)  si patru parti.
     Primul tabou  debuteaza cu formula de inceput specifica basmului "A fost odata ca-n povesti" iar sitagma " A fost ca niciodata" sugereaza atat timpului mitic (illo tempore) cat si unicitatea, originalitatea intamplarii. Unicitatea este transferata si fetei de imparat care este "o prea frumoasa fata", "una la parinti" , "cum e fecioara intre sfinti". Cadrul este unul tipic romantic, specific liricii eminesciene, nocturn, intunecat si favorabil visului, pentru ca cei doi protagonistii comunica in plan oniric. In aceasta secventa se identifica cateva dintre motivele eminesciene: motivul privirii, al oglinzii al visului, al luminii.
La indemnul Luceafarului, acela de a dapasi lumea comuna, a muritorului, fata de imparat refuza categoric, intuind incompatibilitatea lor: "Dara pe calea ce-ai deschis\n-oi merge niciodata).
Desi este unica printre muritori, Catalina se dovedeste a fi incapabila sa isi depaseasca conditia, astfel incat, Luceafarul este dispus sa renunte la nemurire pentru a implini iubirea.
   Tabloul al II-lea: Infatiseaza iubirea dintre Catalin si Catalina, idila pamanteana, limitata, cei doi indragostindu-se repede. Aici, Catalina pierde statutul de "fecioara intre sfinti", aceasta acceptand iubirea pamanteana, comuna, in detrimentul iubirii vesnice pe care Luceafarul solitar i-o putea oferi.
  Personajul comun si mediocru, Catalin, isi depaseste insa conditia, marturisindu-si sentimentele de iubire si declarandu-i iubire Catalinei.
   Tabloul al III-lea, apartinand planului cosmic reprezinta descrierea originala si nemaintalnita a macrocosmosului, surprinzand calatoria Luceafarului si dialogul cu Demiurgul. Raspunsul Demiurgul la cerinta lui Hyperion este unul negativ, pentru a fi posibila aceasta, el ar fi trebuit sa renasca. Fiinta umana, comunca in viziunea Demiurgului, este perisabila, superficiala si cosidera ca moartea unuia dintre pamanteni nu dauneaza.
    Ultimul tablou surprinde constiinta Luceafarului, aceasta realizand ca este incapabil de a fi fericit si cu atat mai putin de a ferici pe cineva. De asemenea, declaratia de iubire a lui Catalin, care iese din tipologia omului comun demonstreaza incadrarea poemului in lirica mastilor. De data aceasta, Catalina ii cere lui Hyperion sa-i "ocroteasca noroc", iar raspunsul lui exprima constientizarea ramatica a propriei conditii.
    Unicitatea Catalinei este in final, inexistenta, fiind numita "chip de lut".
     La nivel prozodic, ritmul este iambic, masura de 7-8 silabe, ritmul iambic.
     "Luceafarul" este prin excelenta "capodopera a romantismului tarziu si inalt", "culme a spiritalitatii romanesti", care in opinia mea, i-a adus succesul si famila marelui poet national Mihai Eminescu.